flori

florile mele s-au incapatanat sa infloreasca impotriva vremii friguroase si vantoase de afara. timp de o luna jumate cat am fost plecata din tara, nici nu s-au silit sa creasca, desi vecinul meu dragut le-a udat si ingrijit in lipsa mea. de cand le-am luat inapoi in primire au crescut ca in povesti, asa de mult incat vecinul m-a intrebat daca mi-am luat intre timp alte flori. mi-e si mila de saraca primula care a confundat anotimpurile si a inflorit in plina toamna..

la frizer

pentru multa vreme asteptam vizita bianuala acasa in Romania ca sa ma tund. am incercat de doua ori fara succes sa gasesc un frizer/hairstylist potrivit pentru mine, dar de fiecare data pana si simplele "scari" ieseau de fapt "laţe". nu mica mi-a fost mirarea cand am descoperit cat de aproape este frizerul de mine de fapt. locuieste pe aceeasi scara, un etaj mai jos. bineinteles in bunul spirit olandez, cum vorbesti cu vecinii de paste si de anul nou, erau putine sanse sa ne intalnim, ba chiar sa schimbam doua cuvinte, mai mult decat politicosul salut. dupa un an am indraznit totusi sa leg doua vorbe si sa aflu astfel ca e frizer la un salon scotian. stiam deja ca scotienii sunt asi in asta, si desi el este elvetian, am zis ca merita sa incerc. rezultatul a fost unul foarte placut. nu numai ca a reusit sa ma tunda cum am vrut eu, dar a descoperit una din slabiciunile mele si anume "facutul in par". ii ia o vesnicie sa ma tunda, dureaza cam doua ore. dar mie imi place, as sta pe scaunul la frizer toata ziua si as toarce ca o mâţă. cat de multumita sunt dupa, se poate vedea mai jos. nu stiu exact din care dintre motive:)

mici placeri

Daca inca nu ati dat inca de Etsy, foarte bine! mai este timp sa va salvati buzunarul si economiile. eu, insa, nu sunt la fel de norocoasa si nu trece luna in care sa nu cedez ispitei. voi mai scrie despre restul comorilor ce le-am gasit aici intr-o alta postare, insa acum, va las cu descrierea si poza ultimei achizitii. cred ca intr-o alta viata am fost o gaita, zau asa:)

"Gorgeously plump onion-cut labradorite briolettes, full of wonderful blue flashes of colour, dangle off shimmery 14k gold filled chain. These beautiful, mysterious flashes of colour appear with every turn of your head. Earrings measure a petite 4cm long from the top of the 14k gold filled earring hooks. Onion-cut gemstones are rarer and these labradorite are AAA quality. Perfect luxe jewelry for everyday. "

ganduri

e soare, ziua a inceput bine. sunt plina de energie la gandul ca voi duce la capat miniproiectele incepute. desi totul pare sa fie negativ in jurul meu, criza, somaj, lipsa joburi, falimente peste falimente, viata pare ca merge inainte, fara sa-i pese de circumstante.

observ ca micile preocupari din ultima vreme nu imi dau ragaz sa ma plictisesc. inca nu m-am plictisit de barcuta noastra si de canalele Amsterdamului; nu m-am plictisit de a face poze pe telefon si a le imparti cu lumea interesata de ele. nu m-am plictisit sa caut fotografii interesante pe internet de design interior si sa visez la cum imi voi decora viitoarea casa sau cel putin camera mea noua din Romania, nu m-am plictisit sa "sap" pe Etsy pentru a gasi comori pe care pe urma sa le cumpar :) nu m-am plictisit de a tine cura si a merge la sala regulat.

realizez ca as putea trai asa o vesnicie, daca nu mi-as dori mai multe de la viata, daca dorinta de a-mi cumpara lucruri noi - s-ar opri aici. incep sa ii inteleg pe cei ce traiesc pe strada, fara un tel anume, fara multi bani, fara dorinte si aspiratii. practic, viata merge inainte si fara toate astea, intr-un "dolce far niente".. oare nu sunt ei mai liberi, mai fericiti? oare toate dorintele astea nu ne ingradesc ? nu ne fac sa ne pierdem o mare parte din viata facand - nu ceea ce ne place ci ceea ce trebuie, ca la sfarsit sa fim recompensati pe moment, fiind multumiti ca ne putem cumpara o haina noua, un gadget, etc.

dar din pacate e prea tarziu pentru mine sa gandesc asa. am gustat deja din marul discordiei si sunt infipta adanc in mersul firesc al mondenului. nu ma pot trezi bine daca nu am cafeaua si ultimele stiri de pe laptop la indemana, nu pot sa imi imaginez cum ar fi fara sa pot calatori, macar o data pe an intr-un loc departe de aici sau cum ar fi sa nu imi pot permite sa intru in orice cafenea draguta din Amsterdam si sa imi comand cea mai interesanta cafea din meniu.

ii invidiez pe cei cativa care au reusit sa isi faca din pasiunile lor o meserie si sa aiba succes in ceea ce fac.. si tu, din care sleahta faci parte ?

home sweet home

am tot amanat sa scriu pe blog in ultimul timp desi blogul se uita la mine insistent cu privirea aia de "ce-ai facut pentru mine in ultima perioada"...

ce-am facut mai nou pentru blog e sa-l insel cu nesimtire cu frate-so wordpress.. si acu updatez acolo instantanee de pe telefonul meu mobil, fara prea multa vorbarie pe langa.. (o poza face cat o mie de vorbe, gen).

ce-am facut pentru mine in ultimul timp e sa ajung la concluzia fericita ca imi place Amsterdam si ca nu m-as muta de aici nici macar pentru pentru laudatul Zurich (care cica e pe primul loc mondial de mai multi ani ca nivel de trai)... oras in care urma sa ma mut eventual asta vara, razgandindu-ma dupa o vizita de o saptamana pe plaiurie ciocolatii tomblerone (*nu, Milka nu e ciocolata elvetiana cum crede toata lumea, inclusiv moi pana la vizita cu pricina).

mi-a luat ceva sa imi dau seama ca sunt fericita aici si anume 2 ani... pana acum am tot plans dupa tara mea, dupa Elvetia, dupa tari calde si alti draci beti... si deabia acum ma pot referi la Amsterdam ca si la casa mea. Acasa.

nu voi scrie ce m-a facut sa imi schimb parerea despre Elvetia, poate intr-un post viitor, nici nu aprofundez de ce dintr-o data ma simt ca acasa in Amsterdam... pentru ca exact-exact nici eu nu imi dau seama..

poate din cauza ca a trecut vremea depresiva si dintr-o data Amsterdamul isi arata o alta fata, scaldata de soare?

poate din cauza ca mi-am luat o barcuta draguta care, neasteptat, iti descopera parti neaccesibile cu piciourul? si poate pentru ca imi dau seama ca inca nu am descoperit tot ce era de descoperit in Amsterdam?

poate ca din cauza ca am scos bicicleta de la iernat si acu ma simt mai voioasa si energetica in fiecare zi, pedaland catre servici si zambind celor alti zeci de mii de biciclisti in drum spre lucru? iti dai seama cate zambete?

oricare ar fi cauzele - cred ca e un motiv bun de sarbatoare, drept pentru care inchin un pahar de sampanie! Cheers!

bicicle diary

+ sursa poza +

in Olanda vei fi calcat mai degraba de bicicleta decat de masina. 

olandezul s-a nascut cu o bicicleta sub fund. daca nu reuseste sa o conduca la varsta de cateva luni, nici o problema, rezolva parintii asta in locul lui. mai toti parintii olandezi au biciclete cu scaunele minuscule pentru plozi. uneori chiar 2. unul in fata altul in spate. inca reusesc sa ma uimeasca mamele imbracate la 4 ace cu tocuri de 12 si fusta, incalecate pe furia de bicicleta, cu 2 mici scartaitori calare, taind calea tramvaielor fara nici o jena sau frica. 

mie mi se face pielea de gaina numai cand le vad.

partea de canale a orasului, cea mai interesanta de altfel, e plina de intersectii. cel mai amuzant este ca la nici o intersectie nu exista nici o regula de circulatie aparenta, pentru ca nu exista nici un indicativ. circulatia se face dupa regula: cine e primul in intersectie - trece primul. de multe ori insa omuletii nu calculeaza corect distanta si evident ajung sa se intersecteze.

ca sa numai vorbim ca pe trecerea de pietoni, biciclistii nu iti acorda niciodata prioritate. 

se opreste masina, tramvaiul, semi-masinuta pentru persoane speciale, autobuzul si scuterul.. da bicicleta niciodata! trece cu nesimtire pe rosu, te calca, te ocoleste, sare peste, dar de oprit nici vorba.

cei mai periculosi sunt insa, bineinteles, turistii care inchiriaza biciclete. 

nu numai ca nu au experienta olandezilor in arta pedalarii, dar intre turele de oras, se mai opresc si pe la coffee shopuri - si nu pentru cafea... cred ca intr-adevar asta este o experienta de neuitat. de aceea si nu numai exista si nenumarate ghiduri de a nu te omori pe bicicleta in Amsterdam.

atentie se filmeaza

in fata canalului unde lucrez se intampla chestii ciudate.

azi am auzit impuscaturi iar, exact la aceeasi ora ca si ieri. incep sa realizez ca satucul asta e de fapt un mare oras artistic si cultural, in care in numele artei, oamenii se impusca pe canale.

doua barcute cu motor se urmareau de zor sub ochii entuziasmati ai oamenilor de la geamuri. nu numai ca se urmareau, dar se si impuscau una pe alta. alte doua barcute, in spate, filmau de zor si altele doua strangeau urmele primelor doua. mai erau prezente in peisaj o barca de politisti, o barca de salvare si bineinteles oamenii de la geamuri bucurosi ca li se intampla ceva incitant pe saptamana respectiva.

inca nu am reusit sa aflu ce film turnau si nici de ce in fiecare zi trec pe aici exact la amiaza.. dar ce conteaza e ca din cauza lor mi-am amanat pranzul cu jumatate de ora, ceea ce in perfectiunea ordinii de aici e ca si cum ai cere cuiva sa stea cinci minute dupa program. va rog sa plangeti pentru mine. :))