observ ca micile preocupari din ultima vreme nu imi dau ragaz sa ma plictisesc. inca nu m-am plictisit de barcuta noastra si de canalele Amsterdamului; nu m-am plictisit de a face poze pe telefon si a le imparti cu lumea interesata de ele. nu m-am plictisit sa caut fotografii interesante pe internet de design interior si sa visez la cum imi voi decora viitoarea casa sau cel putin camera mea noua din Romania, nu m-am plictisit sa "sap" pe Etsy pentru a gasi comori pe care pe urma sa le cumpar :) nu m-am plictisit de a tine cura si a merge la sala regulat.
realizez ca as putea trai asa o vesnicie, daca nu mi-as dori mai multe de la viata, daca dorinta de a-mi cumpara lucruri noi - s-ar opri aici. incep sa ii inteleg pe cei ce traiesc pe strada, fara un tel anume, fara multi bani, fara dorinte si aspiratii. practic, viata merge inainte si fara toate astea, intr-un "dolce far niente".. oare nu sunt ei mai liberi, mai fericiti? oare toate dorintele astea nu ne ingradesc ? nu ne fac sa ne pierdem o mare parte din viata facand - nu ceea ce ne place ci ceea ce trebuie, ca la sfarsit sa fim recompensati pe moment, fiind multumiti ca ne putem cumpara o haina noua, un gadget, etc.
dar din pacate e prea tarziu pentru mine sa gandesc asa. am gustat deja din marul discordiei si sunt infipta adanc in mersul firesc al mondenului. nu ma pot trezi bine daca nu am cafeaua si ultimele stiri de pe laptop la indemana, nu pot sa imi imaginez cum ar fi fara sa pot calatori, macar o data pe an intr-un loc departe de aici sau cum ar fi sa nu imi pot permite sa intru in orice cafenea draguta din Amsterdam si sa imi comand cea mai interesanta cafea din meniu.
ii invidiez pe cei cativa care au reusit sa isi faca din pasiunile lor o meserie si sa aiba succes in ceea ce fac.. si tu, din care sleahta faci parte ?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu